“De aceea pentru că ai preţ în ochii mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4)
Amintirea...singurul tezaur pe care nimeni nu ţi-l poate fura... tezaurul spiritual care e al tău si numai al tău pentru totdeauna... doar el reprezintă oglinda trăirilor noastre, spre el privim iar si iar, ori de cate ori sufletul are nevoie de regaăsire, de retrăire a momentelor semnificative care i-au dat contur şi care i-au conferit sensul tămăduitor al existenţei .
Amintirea... doar ea ramane după ce sufletul este secătuit de lacrimile durerii care croiesc râuri de tristeţe tot mai adanci pe obrazul maturizării.
Fotografii îngălbenite de ani, fotografii care reactivează în mintea mea mereu expresia zâmbetului tău jucăuş şi copilăros.... îmbrăţisări calde care se pierd în conturul de lemn al ramei... săruturi şi mângâieri care se intrezăresc printre filele albumului rupt de atâtea răsfoiri dureroase.
Dar totul e proaspăt în mintea mea ca şi cum s-ar fi întamplat ieri. Periuţa din suport, pijamaua din dulap, parfumul de pe etajera... încă te mai aşteaptă sa revii la viaţă... încă mai tânjesc după tine, dupa atingerea ta caldă.
Totul pare să indice că trăisc foarte intens un coşmar din care mi-e imposibil să mă trezesc, dar adorm şi mă trezesc şi dorm din nou cu speranţa că se termina şi că mă voi trezi în braţele tale paterne protectoare... dar nu e aşa. Deschid ochii şi văd din nou trupul tău rece, secătuit de toate puterile de către crucea suferinţei, încadrat de patru bucăţi de lemn maroniu.
În jur văd numai brazi verzi, flori albe, mesaje de durere şi dor... lumânări aprinse, multe feţe îndurerate care plang plecarea ta.
De ce a trebuit sa pleci aşa? De ce nu vrei să îţi îdeplineşti visul care mi l-ai zis cu doar cateva ore înainte să pleci? De ce nu te uiţi în urma ta, să vezi haosul pe care il provoacă plecarea ta din lumea mea, guvernata de capacitatea ta unica de a ma iubi, de a-mi dărui dragostea ta.
De ce vrei să îţi pui aripile de înger atât de devreme? Eu încă mai am nevoie de tine aproape de mine. E mult prea devreme sa-mi impietresc toata dragostea intr-o cruce! Unde s-au dus toate rugăciunile mele?? Unde s-a dus acel vindecător te iubesc pe care nu am mai apucat să ţi-l spun, deşi ştiu că ştiai că te iubesc mai mult decât orice... pentru că o fiinţă ratată nu mi-a permis sa ţi-l şoptesc doar pentru a-şi face tura? oare are vreo remuşcare că cu fapta ei a îndepărtat cel mai nobil gest pe care il poate face o fiica tatălui ei ce se afla pe patul morţii? are o remuşcare că i-a luat bietului suferind vindecarea spirituală de care are nevoie pentru a paşi increzător pe tarâmul fiinţării? Oare işi dă seama ce a creat în sufletul unui copil care a trebuit să devină om mult prea repede?
Dar ai plecat, ai paşit în lumină şi ai ramas acolo, nu te mai poţi întoarce... deşi simt că de multe ori vrei să faci asta. Ai încetat să mai existi, pentru a exista cu adevarat... inima ta a incetat să mai bată pentru ca spiritul tău sa se întrepte spre perfecţiunea divină; dar eu, copil, nu pot concepe asta!! Eu te vreau langa mine, esti tatăl meu, cel care îmi lua îngheţată pe ascuns fără să ştie mama că era înainte de masă, cel care a luat vina asupra lui cand i-am spart mamei tot setul de farfurii, cel care m-a ajutat sa îmi înving temerile, care îmi citea poveşti seara, care plangea lângă mine cand sufeream, care stătea la căpătâiul meu când eram bolnavă şi se ruga alaturi de mine... Cel care m-a aparat întotdeauna de tot ceea ce inseamna moarte....
Acum esti acolo... singur, întemniţat pe veci între patru scânduri reci care vor costitui... noua ta casă???
Părintele sta în faţa ta... rosteşte un discurs minunat în numele tau. Desi are o voce înduioşătoare şi discursul e extraordinar, era mult mai bine dacă nu era nevoie de acele cuvinte pline de lacrimi. Eu stau langă tine, în dreapta ta, un văr are în permanenţă grijă de mine pentru a putea sta pe propiile-mi picioare. Are grija de mine pentru că ... pentru ca... nici eu şi nici el nu stim de ce...
Părintele a terminat... şi mi-a dat răgaz câteva secunde să îi spun pentru îultima oara tatalui te iubesc şi să îi sărut fruntea îngheţată... lacrimile au inceput să îmi fie intense.
Vărul meu m-a tras deoparte, pentru ca nişte bărbaţi in forta sa puna capacul... să-mi acopere chipul patern cu o bucată de lemn rece. Lacrimi curgeau şiroaie pe obrazul meu, dar nu eram singură. Vocea grijulie de lângă mine imi rostea vorbe de încurajare, de consolare, dar totul era mult prea trist ca să îmi dau seama ce imi spune.
Am ajuns... destinaţia finală: cimitirul. Locul trupurilor ale căror suflete se hotarasc să stea alaturi de Dumnezeu şi să lase în urmă tot ceea ce e legat de planul pamantesc. Locul în care sunt adunate oceane de lacrimi, munţi de flori, durere şi mormane de regrete şi suspine.
Bocetele încep să se înteţească, îmi fac rău... sufletul meu e sfărâmanat în mii de bucăţele de colţii sfâşietori ai morţii.
Văd şi aud prima bucată de pământ care se sparge la atingerea sicriului... prima lopata... a doua. Pământul îmi fugea de sub picioare, a venit cineva care m-a îmbrăţişat. Incepeam să mă simt în siguranţă cand mi-a intors capul. Era un fel de refuz de a îmi trăi drama existenţială, refuzam să vad cum tatăl meu devine una cu pamantul, dar prea tarziu... mintea mea a înregistrat totul.
Imaginea aceea luciferică mi-a revenit în gand zi şi noapte. Nu mă lăsa să dorm. Ploi de lacrimi nu mi-au putut stinge dorul de tata. Mii de remuşcări, învinovăţiri, acuzaţii mă bântuiau în fiecare noapte, o ură imensă ia naştere în sufletul meu din dorinţa de a face dreptate, din dorinţa de a ma răzbuna pe cel care mi-a răpit şansa de a fi alaturi de tatăl meu...
Dar a doua zi constatat cu uimire că lumea a uitat deja ce s-a întâmplat, că şi-a reluat cursul obişnuit. Mi-am dat seama că de fapt tot ceea ce s-a întamplat conta numai pentru mine şi pentru nimeni altcineva. Eu eram cea afectată care refuza faptele, doar eu simţeam trăiri apocaliptice care imi încercau neîncetat sufletul. Am constatat ca de fapt ceea ce mi s-a întamplat nu a afectat în nici un fel derularea normală, firească a activităţii întregului cosmos. Pentru acesta, moartea era doar ceva ce trebuia să se întâmple, pentru mine era în schimb tragedia care mi-a schimbat radical viaţa.
Acum am mai crescut un pic, m-am maturizat. Acum stiu, am doi îngeri: îngerul păzitor dat la naştere de Dumnezeu şi tata. E mereu alături de mine şi uneori îl simt foarte aproape, alteori mi se arată în vis, şi-mi spune că de fapt el nu a plecat nicăieri, că nu a murit, să nu mai plang. El e cu mine ... a fost în trecut, este şi acum şi va fi şi pe viitor. Si îmi spune mereu...
“Si după ce mă voi duce şi vă voi pregati un loc mă voi întoarce şi vă voi lua cu mine ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi... ”
Te iubesc,
A ta unica fiica...
30 ianuarie 2011 la 10:17
si mie mi-au dat lacrimile. si nu voi uita niciodata ce mi-ai spus "Iulia, tu inca-l ai, desi nu te merita, dar eu? "
poate ca ar fi cazul sa incep sa pretuiesc. poate...
30 ianuarie 2011 la 10:32
E intr-adevar...ceva dureros.Acum eu nu stiu daca pot,si nu cred ca pot,sa fac tristetea asta putin mai limitata.
Daca imi permiti sfatul umil, eu am invatat ca fiecare lucru din viata isi are rostul,dar fiecare rost se iroseste intr-o zi.Poate fi azi,poate fi peste un an.Conteaza ca tu,ca fiinta,sa te pastrezi intr-un echilibru care sa iti asigure un drum lin al vietii,in care amintirea sa te calauzeasca,iar nu sa te intoarca spre vechi dureri.Ai oameni langa tine,iar ei duc,in fiecare,zi,noi nu stim,multe dureri,amintiri,pierderi.Asa e viata,umbra si vis,si noi vom fi peste ani la fel.
Important,si asta sti si tu,este sa nu renunti.Fa toate lucrurile din viata cu iubire pentru ceea ce te-a ajutat sa ai aceasta viata.Nu fi trista,pentru ca nu te vrea trista.Imparte frumusetea ta si du mai departe memoria unei persoane minunate.
Multumeste,si cred ca o faci mereu,sunt sigur,ca ai avut posibilitatea unui om special,fascinant prin simpla lui existenta,si fi tu minunea de copil,de om,pe care o indruma acum de altundeva.
Continua sa fi buna,calda si transforma-ti viata intr-o celebrare pentru toate persoanele pe care le iubesti.
30 ianuarie 2011 la 10:48
Multumesc dragilor!
23 februarie 2011 la 09:04
Tatal meu a murit in 2006 si eu inca il plang la propriu, de fapt citirea scrisorii tale mi-a deschis o usa spre o rana care nu va trece niciodata ci este uneori doar o vreme uitata. Privesc in jur si vad fiice de varsta mea (47)care si-au ostoit matur si definitiv durerea vie la moartea tatalui lor plecat la Cer la o varsta aproximativ fireasca(69). Poate ca doare atat de rau pentru ca plecarea sufletului lui din trup s-a intamplat in timp ce eu ii sprijineam capul in maini incercand sa mai smulg si eu si el inca catva timp de viata si oxigen opunandu-ne inutil unui cancer neindurator si rapid in timp ce mama era prabusita pe marginea patului de neputinta si durere.
Tati meu!..m-a iubit mult si se mandrea tare cu fata lui....Doare ingrozitor de rau, inca...Dumnezeu sa se indure de el acolo in vesnicie, mantuirea si-a capatat-o spre stingerea vietii, as vrea mult sa il reintalnesc acolo, in Cer.
25 februarie 2011 la 11:56
Asa e. Durerea niciodata nu dispare. Odata cu timpul apare resemnarea. Accepti realitatea si inveti sa traiesti cu durerea. Sa o faci parte integranta din tine..
3 octombrie 2011 la 08:26
si eu nu am tata si el a plecat si ne'a lasat singure in lumea asta dar un lucru stiu el isi iubea fm cele patru fiice si stiu ca o iubea si pe mama si el nu a vr sa plece de langa noi
17 noiembrie 2011 la 10:34
mi-au dat lacrimile citind aceste randuri si tatal meu a murit acum aproximativ 2 ani, e foarte dureros sa iti pierzi un parinte, golul din suflet nu ti-l va umple nimeni niciodata.
22 noiembrie 2011 la 14:17
am avut cei mai minunati parinti, dar n-am stiut sa-i pretuiesc! pina cind tatal meu a plecat. s-au scurs 2 ani si 3 luni, dar durerea a ramas la fel. timpul nu vindeca ranile. le adanceste! a fost un erou si a devenit ingerul meu. l-am pierdut cind il iubeam mai mult. cancerul cu care ne-am luptat a invins. nu voi uita niciodata, cind tatal meu, pe patul de spital, avea cele mai cumplite dureri si totusi, cu ochii plini de lacrimi, gasea puterea sa mai zambeasca pt noi. exista oare pe lume o calitate mai mare? nu s-a gandit o sec la el, ci doar la noi, ca ramanem singuri...
31 decembrie 2011 la 07:28
si tatal meu de suflet a murit anul acesta pe 11 decembrie...eram f apropiati si mie tare dor de el... numai pot sa suport atata durere...nu pot accepta si nu ma pot resemna..ma macina regretele,remuscarile, imaginile vazute la spital..simt ca imi pierd mintile...plang si ma rog mereu poate totusi se intampla o minune...ca eu numai pot sa indur atata durere...ma simt singura pe lume...:(..eu nu stiu cum pot altii trai fara fam..eu imi doresc sa fiu numai langa ei oriunde ar fi..chiar si acolo...
29 ianuarie 2012 la 10:00
pt mine ziua de 13.01.2012 e ziua in care lam pierdut pe tati am pierdut fiinta cea mai draga de pe pamint lam iubit enorm am avut o relatie speciala cu tal meu era un pm deosebit dumnezeu ma pedepsit si mi la luta ....nu mai potfce nimik dor ma rog sa ma ia si pe mine cu el cit mai curind......
23 martie 2012 la 05:54
TATAL MEU ,A MURIT PE 13 DECEMBRIE 2011.
UN AN BLESTEMAT PENTRU EL SI PENTRU NOI. TREI COPII SI MAMA. INCERCAM TOTI SA ASCUNDEM LACRIMILE ,LIPSA, ZAMBETUL SI GLUMELE LUI.DAR ASTAZI AM CEDAT .SUNT SINGURA ACASA SI IMI ESTE ASA DOR DE EL. INCEP SA REALIZEZ DE FAPT CA NU MAI ESTE .AS AVEA MULTE SA I SPUN, DAR CEL MAI IMPORTANT SA I SPUN CAT DE MULT IL IUBESC.
SPUNETI PARINTILOR CAT MAI TRAIESC CE DRAGI SUNT VOUA ,PANA NU ESTE PREA TARZIU.
1 iulie 2012 la 17:30
prea dureros pentru mine ,parca as rosti eu cu gura mea aceste cuvinte disperate de dor rupte din tragedia mea proprie ...
15 decembrie 2012 la 02:24
Dar ei nu au disparut definitiv....doar va vegheaza altfel si din alta parte. Spui ca il visezi si iti spune lucruri....de ce nu il crezi? De ce nu il asculti? Va veti reintalni. Candva, cand vei termina si tu misiunea ta aici.
17 februarie 2013 la 22:06
E FOARTE USOR SA PRIVESTI LUCRURILE DIN EXTERIOR...NU POTI SIMTI ACEASTA DURERE DECAT DACA ESTI IMPLICAT IN GRADUL ;I; DE RUDENIE. AM AVUT MULTE EVENIMENTE DE DESPARTIRE DAR NU AU FOST ATAT DE DUREROASE CA LA DESPARTIREA DE TATAL MEU...L-AM IUBIT SI-L IUBESC SI ACUMA SI SANT FERM CONVINS CA SI EL M-A IUBIT SI AM TRAIT CU SPERANTA CA TIMPUL VINDECA RANILE DAR NU ESTE ASA...AMINTIRILE SANT CELE MAI DUREROASE...iNTRADEVAR VISELE NE CONFIRMA TOATE SUSPICIUNILE NOASTRE SI NU SANT DOAR INTAMPLATOARE, SANT CHIAR CONVINGEREA CA PERSOANELE CARE NE-AU IUBIT SI INCA LE MAI IUBIM VEGHEAZA ASUPRA NOASTRA SI NE TRIMIT MESAJE CA SA NE IMPACE SUFLETESTE CA DE FAPT DESPARTIREA E TEMPORARA SI NE VOM INTALNI CU TOTII IN VESNICIA PE CARE NE-AM PREGATIT-O AICI PE PAMANT IN TIMPUL CAT AM TRAIT..........................
23 aprilie 2013 la 12:49
dupa moartea unui parinte....viata nu mai poate fi la fel....totul se schimba.ramane un gol in suflet...un gol imens si o durere enorma...
30 aprilie 2013 la 15:32
Si eu l-am pierdut pe tati acum sapte luni cand credeam ca este mai bine intr-o saptamana am privit neputincioasa cum pleaca de langa mine si parca nu impacat.Stiu ca nu si-ar fi dorit sa plece.Simt ca nu am luptat destul....Intr-o noapte l-am visat ca m-a sunat si mi-a spus''Fetita vino repede sa ma salvezi'' eu am alergat pana la spital si cand am ajuns tati se facuse bine,il salvasem.M-am trezit foarte optimista insa....a fost doar un vis.Perioada sarbatorilor este cea mai grea(Craciun,acum Paste....)nu ma pot obisnui cu gandul ca nu-l mai gasesc acasa sa-mi mai spuna inca odata ''Bine ai venit fetita'',cu chipul lui bland.Cinci minute in care vorbeam cu tati era de ajuns sa ma calmez,linistesc,in orice situatie....emana bunatate.Ma macina durerea,dorul si regretele.Ma rog sa-i fie bine acolo sus,stiu ca este ingerasul meu.Eu,insa,imi doresc sa mai fiu ''fetita lui tata''!!!
4 noiembrie 2013 la 15:11
1 an 1 luna si 13 zile. Urasc zilele normale pentru ca ma fac sa ma simt vinovata. Cel mai bine ma simt cand plang. Il iubesc si as da orice sa mai fie.
1 decembrie 2013 la 08:41
O durere surda,chinuitoare,intrebari multiple si fara raspuns,cat a mai trait ma hraneam cu speranta ca v-a fii bine,acum ma hranesc cu speranta unui vis.Imi doresc doar un vis cu iubitul meu tata,dar ...........usor mor si sperantele.D.zeu sa-i ierte!
6 decembrie 2013 la 09:16
e greu sa iti pieri tatal eu nu il mai am pe tata de 10 luni nici acum nu pot sa cred ca e mort mie dor de el in fiecare zi mil doresc din ce in ce mai mult sa il mai vad e greu e foarte greu nu doresc la nimeni ce misa intanplat mie
5 martie 2014 la 09:08
buna scumpa fata, am citit scrisoarea ta, si pot spune ca stiu ce ai simtit si tot mai simti in inima ta, tatal meu a murit acum 2 saptmani cu 59 ani, si eu nu am putut merge in tara, departarile te distruge, prin inautru si pe din afara,aveam 7 ani de cand nu-l mai vasusem si acum nu o sa-l mai vad niciodata,cu toate ca vorbeam la telefon in fiecare zi...acum sunt terminata.. am ascultat slujba prin telefon, am ascultat cum ii puneau capacul la noua casa a lui, si m-a terminat, sunt terminata ...nu stiu unde sa gasesc alinare in inima,care acum este sfasiata de durere , tot astept sa ma sune, sa-i pot auzi din nou vocea,dar.. vad ca asta niciodata o sa se mai intample..dorul de el ma omoara ,si acum imi dau seama ca doare ce mi-a mai ramas de el sunt fotografii..adevar este ca cea ce simt nu doresc la nimeni
4 mai 2014 la 15:11
Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la mama si tatal meu care au murit. Cand erau in viata nu ma gandeam asa des la ei. Ma simt a nimanui cu toate ca am 50 de ani si o familie.
15 iulie 2014 la 14:01
trist si tatal a decedat cand eu aveam 3 ani
15 iulie 2014 la 14:04
mie dor de taicutu meu si mai am doar pe mama mea ai cea mai buna si antelegatoare mama mea
15 iulie 2014 la 14:06
mie dor de taicutu meu eu amavut doar 3 ani cand a dededat
17 august 2014 la 13:42
Au trecut doi ani de cand l-am pierdut pe bunul meu tata.Se spune ca odata cu trecerea timpului durerea mai trece,nu este deloc adevarat....in fiecare zi ma gandesc la el,fara el nimic nu mai este lafel totul s-a schimbat.Mama nu mai poate fi fericita,a disparut bucuria din casa,omul care stia sa te aline,sa-ti spuna cuvintele potrivite la timpul potrivit,care stia sa ma imbratisese cu caldura si sa-mi spuna ca ii este dor de mine si ca abia ateapta sa ajung acasa.Trebuie sa profitam de aceste momente importante acum si atat de firesti atunci.Trebuie sa ne pretuim parintii atat cat ii avem langa noi.Sa te odihnesti in pace bunul meu tata!!!
30 noiembrie 2014 la 03:06
Au trecut 6 luni de cand sumpul meu tatic a murit,dupa o lupta u o boala cruda si nemiloasa ,cancerul.....ma simt vinovata ,plina de regrete,ca nu am facut mai mult,ca nu am luptat mai mult...a murit in spital,mama i a fost alaturi,a murit flamand si in perfuzii...ma doare lipsa lui,ma omoara dorul de el...nu i am auzit vocea in ultima luna deoarece avea cancerul la limba ...ma dor imaginile in care stateam langa el,iar limba i se umflase atat de tare,incat el saracul,nu mai putea inchide gura..si uneori isi impingea limba cu degetul ca sa isi faca putin loc sa respire...iar medicii...nu il ajutau cu nimic...ba mai mult mi au zis sa l duc intr un centru paleatv departe de orasul nostru,ca sa moara acolo...Cum sa l fi dus acolo?..Mi se rupea sufletul..i am privit suferinta si eu eram neputincioasa in fata durerilor lui,cum sa l ajut?..ma simt vinovata si nu o sa ma iert niciodata pentru asta..aveam atatea semne...de ce nu mi am dat seama cat de grav bolnav este?...il rog pe bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui,cald si bun..si imi pare rau ca nu am fost langa el ,in momentul trecerii in lumea cealalta..sa i fi dat o ultima mangaiere,un ultim sarut ,sa i simt caldura trupului...am ajuns la o ora dupa ce a murit..si nu am putut sa intru in salon ,sa l privesc,sa il ating...pur si simplu nu puteam sa vad ca nu mai respira..si regret...simt ca l am abandonat,l am abandonat si cand i a facut biopsia,l am abandonat si cand l am dus in spital,deoarece stateam doar ziua cu el,noaptea nu...si nu ma pot ierta ...sper ca sufletul lui bun sa ma ierte,..pentru ca eu..nu pot...si ma urasc ca am fost slaba..ma urasc ca nu am luptat mai mult...si urasc cancerul
20 decembrie 2014 la 04:20
Au trecut 24 de ani,de cand si tatal meu si-a pus"aripi de inger"...dar inca ma doare lipsa lui si mi-e foarte dor...Avea doar 41 de ani...iar eu 9...
23 ianuarie 2015 la 09:38
Tati a murit in urma cu o luna, mai precis in ultima duminica din anul 2014, brusc, subit, fara sa spuna nimic... A murit in somn, din cauza unui accident vascular cerebral... Abia asteptam sa vin in vacanta de iarna, sa-l vad, sa fim toti, impreuna de sarbatori, asa cum fusesem intotdeauna! De data asta insa, era ultima vacanta pe care o petreceam cu tata... Ii placea asa de mult aceasta perioada a sarbatorilor, colindele, familia toata adunata la masa... A murit in perioada cara ii placea cel mai mult, fara sa simta nimic, fara sa constientizeze nimic.. Cu o ora inainte sa se intample tragedia eram la masa si ne spunea: "Cate am de facut la primavara!". S-a culcat linistit cu gandul ca mai are multe de facut, fara sa banuiasca macar ca peste cateva minute nu va mai fi pe lumea asta... Nu am putut face nimic, cand mama m-a strigat "sa vin repede ca ii este rau lui tati" nu l-am mai gasit in viata... nici ea, cand si-a dat seama, nu l-a mai prins in viata... A fost prea tarziu... plecase... fara sa spuna nici un cuvant... Nu am apucat sa-i spun atatea, nu am apucat sa-i spun cat de mult il iubesc...Simt ca mai aveam atatea de facut impreuna... Nu stiu cum voi putea trai de acum incolo fara el... Am impresia ca a plecat undeva, dar trebuie sa se intoarca...
22 ianuarie 2016 la 08:14
trist foarte trist ,doare ....pe tata l-am pierdut in 1984 eram un copil ,dar in octombrie 2015 am pierdut-o si pe mama si ma doare sufletul ,nu pot sa-mi revin,cu toate ca mai am frati si sunt casatorita si am o fata de 20 de ani ma simt ca un copil orfan.Nu pot trece am ramas tot intr-o zi de vineri de la inceputul lui octombrie cand am internat-o pentru o banala durere de fiere .Am lasat-o constienta si am gasit-o a doua zi in coma ,asistentele imi ziceau ca doarme ,si dupa ce am inceput sa o trezesc mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu ea ,de atunci a inceput calvarul meu .Imi revine in minte fiecare zi in parte ,pentru ca ea a murit mercuri.Mi-e asa de dor de ea .pana in 40 de zile am mai visat-o ,dar dupa nu prea ,ma culc plangand ,ma trezesc si incep din nou sa plang .
12 martie 2016 la 16:40
Eu lam pierdut pe tatal meu cand aveam 7 ani..mai precis acum 7 ani...il vad in fiecare vis...simt cum imi umbla seara in par....ma simt protejata..stiu ca are grija de mine si ma pazeste dar imi este foarte greu...mereu as vrea sa dau timpul inapoi.. El a decedat in urma unui accident...a cazut cu capul de bordura unui drum cand se certa cu niste prieteni...nu pot uita chipul sau de inger...as vrea sa ii mai spun macar o data ca il iubesc si ca am mare nevoie de el..
26 august 2016 la 11:44
Eu am been privire pentru o vraja de dragoste pentru a aduce înapoi sotul meu după ce fost separate pentru 3ani, am încercat 3 rolă vraja diferite care le-am plătit bani şi non dintre ei a reuşit să obţină sotul meu înapoi şi acest lucru mă uit frustrat, până când un prieten de-al meu mi-a direct Mutaba rolă vraja, care a făcut ceea ce am numit face vraja de dragoste am mi-a fost în contact cu el şi după 48hours chemarea mea de soţul şi a spus El vrea sa fim impreuna si acum suntem înapoi din nou cu meu 12 ani fiica şi acolo este mai romantic în relaţia noastră, vă rugăm să dacă orice unul nevoie o vraja de dragoste adevărată sau înşelătorie înainte apoi Dr.Mutaba vraja este soluţia la problema ta relatie puteţi ajunge la el la greatmutaba@yahoo.com ...
9 septembrie 2017 la 12:00
Eu am been privire pentru o vraja de dragoste pentru a aduce înapoi sotul meu după ce fost separate pentru 3ani, am încercat 3 rolă vraja diferite care le-am plătit bani şi non dintre ei a reuşit să obţină sotul meu înapoi şi acest lucru mă uit frustrat, până când un prieten de-al meu mi-a direct Mutaba rolă vraja, care a făcut ceea ce am numit face vraja de dragoste am mi-a fost în contact cu el şi după 48hours chemarea mea de soţul şi a spus El vrea sa fim impreuna si acum suntem înapoi din nou cu meu 12 ani fiica şi acolo este mai romantic în relaţia noastră, vă rugăm să dacă orice unul nevoie o vraja de dragoste adevărată sau înşelătorie înainte apoi Dr.Mutaba vraja este soluţia la problema ta relatie puteţi ajunge la el la greatmutaba@yahoo.com ...
20 februarie 2018 la 15:07
Numele meu este LISA și sunt din SUA, vreau să profit de această ocazie să-i mulțumesc marii mele Agadaga, care mi-a făcut astăzi viața plăcută. Acest mare om, dr. Agadaga mi-a adus înapoi minunatul meu soț, am avut doi copii minunați de la soțul meu acum patru ani, iar soțul meu și cu mine eram într-o luptă sau altul până când, în cele din urmă, o tinereasă o părăsise. Am simțit că viața mea sa terminat și copiii mei au crezut că nu-și vor mai vedea niciodată tatăl. Am încercat să fiu puternic doar pentru copii, dar nu puteam controla durerea care îmi mânca inima, inima mea era plină de durere și durere pentru că eram cu adevărat îndrăgostită de soțul meu. În fiecare zi și noapte mă gândesc la el și vreau întotdeauna să mă întorc la mine până când într-o zi m-am întâlnit cu un bun prieten de-al meu care se află într-o situație ca mine, dar problema era iubita ei care avea o sarcină nedorită pentru că refuzase să ia responsabilitatea și aruncați-o. mi-a spus că oia mea era un caz mic și că nu trebuia să-mi fac griji deloc, așa că am întrebat-o ce soluție a fost problema mea și mi-a dat adresa de e-mail a acestui mare om. Dacă mă întreb dacă acest om a fost soluția, am contactat acest om grozav și mi-a spus ce să fac și am făcut totul, a spus să aștepte doar 72 de ore și voi veni să mă târâm pe genunchi doar pentru iertare, așa că am făcut cu fidelitate ceea ce L-am intrebat pe acest mare om si dupa 72 de ore mi-a revenit, contactati-l pe Dr. Agadaga pentru ajutor astazi pe agadagaspiritualhome@gmail.com
8 septembrie 2020 la 23:35
Numele meu este Lilian N. Aceasta este o zi foarte veselă din viața mea, datorită ajutorului pe care mi l-a dat Dr.saguru, ajutându-mă să-l recuperez pe fostul meu soț cu vrăjirea sa magică și de dragoste. Am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de groaznic, deoarece soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am dat peste e-mail-ul Dr.saguru pe internet despre cum a ajutat atât de mulți oameni să-și recupereze fosta și ajuta la fixarea relației. și face oamenii să fie fericiți în relația lor. I-am explicat situația mea și apoi i-am căutat ajutorul, dar, spre surprinderea mea, mi-a spus că mă va ajuta cu cazul meu și aici sărbătoresc acum pentru că soțul meu s-a schimbat definitiv. El vrea întotdeauna să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezentul meu. Îmi place foarte mult căsnicia mea, ce mare sărbătoare. Voi continua să depun mărturie pe internet pentru că Dr.saguru este cu adevărat un adevărat jucător de vrăji. AVETI NEVOIE DE AJUTOR APLICATI ACUM MEDICUL SAGURU ACUM VIA E-MAIL: drsagurusolutions@gmail.com El este singurul raspuns la problema ta si te face sa te simti fericit in relatia ta.
1 VRAIE DE IUBIRE
2 CÂȘTIGĂ EX BACK
3 FROTUL MIEREI
4 VRAJA DE PROMOVARE
5 VRAJA DE PROTECȚIE
6 VRAJA DE AFACERI
7 VRAJA MUNCĂ BUNĂ
8 VRAJIA LOTERIEI ȘI VRAJA CAZULUI DE CURȚIE.